Categorii
Arhiva Personal

10 ani de blogging

Pe 4 iulie 2010 scriam primul articol de blog și descopeream un univers total nou, diferit. Entuziasmul meu a scăzut pe măsură ce au trecut anii, dar încă există, încă cred în rolul salvator al blogurilor, în ideea că pot face lucruri bune pentru comunitate.

Scrii pentru că vrei să comunici. Scriind despre lucruri într-un mod subiectiv, personal și sincer tu deschizi ochii societății către sine. Arăți altora că tu gândești ca ei, simți la ei și că nu ți-e rușine să prezinți asta public. Cu bune sau rele, tu scrii acolo și oamenii se redescoperă pe o filă de internet undeva, departe, dar totuși la un click distanță.

Entuziasmul meu nu este la fel de mare ca la început. Este, mai degrabă, îmbrăcat în diverse forme de exprimare precum este podcastul „Un român în Londra” și diversele proiecte la care am participat în timp.

Blogul va rămâne mereu primul punct prin care am experimentat era internetului așa cum trebuie și va rămâne cu mine atât timp cât voi avea acces la internet.

Nu mă așteptam pe 4 iulie 2010 să scriu mii de articole și să arunc litere aici după 10 ani, dar uite că timpul trece și viitorul este curios.

Am învățat multe în timpul ăsta, am o altă apreciere pentru informația din jurul meu, am evoluat, am călătorit, am descoperit valoarea timpului și energiei mele, mi-am construit propria pătrățică de internet și m-am plimbat cu ea peste tot. Greșelnic sau nu în opiniile mele de pe blog am înotat printre valurile internetului.

La început aș fi zis că înot pentru a găsi insula mea. Insula nu există, ci îți construiești singur vaporul și te plimbi peste tot. După o vreme nu mai discuți de ani, ci despre timpi câștigați și decizii luate în mod corect, onest.

Așadar, fără fanfară, fără petreceri și toate cele iacătă-ne la 10 ani de blogging. Să vedem pe la 15, 20 de ani cum va mai fi.

3 răspunsuri la “10 ani de blogging”

La multi ani si felicitari pentru longevitatea blogulu! Și eu scriu de la fel de mult timp din aceleași motive. Cred că e important să păstrăm legăturile astea și urmele digitale în loc să lăsăm conținutul doar oamenilor care par că scriu pentru algoritmi mai mult decât alte persoane, sau care lasă postări pe rețele sociale efemere, unde o să fie uitate peste câteva zile.

Mult spor 🙂

De multe ori spun oamenilor să nu lase statusuri lungi pe Facebook. Sunt faine acum, au reacții, dar vor dispare în timp. Pe blogul tău tu ești șefă și menții arhiva aia mulți ani de zile.

Chiar dacă acum scriu mai rar, știu că am un loc de scăpare la care mă pot întoarce mereu 😀