Diploma de blogger

Am citit azi două articole care se potrivesc ca o mănușă peste evenimentele din ultima perioadă. Primul este al lui Tudor care rezuma câteva sfaturi pentru bloggerii începători din articolul scris pe Zoso, legat de cum scoți capul din mulțime.

Am comentat la ambele articole, dar cred că este de cuviință să fac și eu o mici precizări legat de comentariile mele (aici și aici).

Știu că sunt destui bloggeri care scriu din plăcere, când și cum vor. O fac cu intermitențe, poate chiar rar și folosesc blogul mai mult pentru ei, deși își împart și cu alții sentimentele. Nu despre ei este vorba aici. Este vorba de plângăcioșii din online (anumiți bloggeri) care insistă că vor bani din blog, dar, în loc să caute să facă treabă bună, preferă să găsească scuze și să paseze vina în altă parte.

Un lucru care m-a amuzat de curând a fost faptul că nu s-a ținut oarece eveniment social media în Brașov. Critica a fost: nu e interes. Nu zău. E adevărat că cei mai mulți au intrat în mediul online cu site-uri si poate pagini de Facebook că „așa trebuie”, dar dacă ești așa mare social media whatever e de datoria ta să convingi că merită să fie acolo.

Așadar, iată și micile mele idei despre bloggingul „profesionist”, ăla care aduce bani:

• are we there yet? – încă mai am de invățat să fiu ordonat, să scriu la timpul potrivit și să caut să ofer mai multă valoare. Fac câte puțin din fiecare, dar mai am de lucrat.
• blogger numai după doi ani de scris constant – tehnic vorbind ești blogger după primul articol, dar aș vedea blogger promițător pe careva care a scris doi ani de zile, zi de zi, fără a primi nici un ban în schimb. Încă mai am câteva luni până la doi ani. Sunt încă un blogger amator.
• blame it on me – e ușor să zici că cititorul este prost și că nu apreciază munca ta. Cam lame să gândești așa. În funcție de nișa aleasă vei avea o anumită deschidere. Nu tututora le place totul, așa că dacă scrii despre șosete este clar că vei avea mai puțini cititori decât dacă scriii despre ultimele scandaluri în media. Ține de noi să trezim interesul și, mai ales, să fim realiști în așteptări. Cum am mai zis: sunt mândru de cititorii mei, nu mă citesc mii de oameni, dar mă citește cine trebuie. WIN!
• sunt prea multi bloggeri, prea putini cititori – completez: prea mult zgomot, dar se cerne. Vezi an de an cum apare un nou val de bloggeri din care mai rămân doar câțiva pentru că ceilalți au descoperit că bloggingul nu se merită, nu că ei nu sunt în stare să îl ducă la bun sfărșit.
• differentiate, or die – când pomenesc de ceea ce au făcut alții, de la video și artă, ajungând până la invenții interesante pun pe blog numai acele lucruri care mi-au sărit în ochi, care au fost făcute diferit și care aduc valoare. Nu aș pune pe blogul meu un banc. Sau ce eprle a scos un oarece politician. Pentru mine nu sunt lucruri de pus aici. De aceea caut ce este mai inateresan în incercarea de a mă diferenția de alții.

  E mai greu să îți găsești/creeezi o identitate și să oferi valoare. Nu se face totul din prima, dar este important să acumulezi experiență și să faci din ce în ce mai bine. De aceea am preferat să comentez mai puțin pe alte bloguri, să nu mai promovez atât de mult blogul și să mă închid în carapacea mea până înțeleg mai bine lucrurile.

În ton cu sintagma differentiate, or die, te invit să vezi un alt fillm time lapse care se diferențiază de alte zeci din care l-am selectat. Pur și simplu uimitor. Via [Slowmotion & Timelapse Theater].

Toronto Tempo from Ryan Emond on Vimeo.